print preview
Englishback DANIEL BĂNULESCU
Ai cântat frumos dar nu ți-ai schimbat viața
Toți au râs și au plecat
De parcă viața noastră mică a fost așezată aici pentru râs
Unii cu mutrele lor prelungi și dințoase
Alții doar cu scârboasele lor mutre prelungi și dințoase
Au râs au icnit și au plecat
Ai cântat frumos dar nu ți-ai schimbat viața
Ai plâns te-ai zbătut ai săltat și-ai cântat frumos cântărețule
Dar nu ți-ai schimbat viața
Te-ai strâns încordat și târât până la toaletă și-ai vomat
În aplauzele miilor de spectatori care-ți mângâiau falca
Și nimic
Frumos ai mai cântat isteți ne-am mai simțit
Mai ales când nebunia îți apucase capul între mâini
ți-l strângea și începuse să te lingă pe buze
Era un lucru cum nu mai văzusem de mult
Să rămâi în picioare să pari foarte calm și să spui:
„mamă cât de silă îmi e.”
Ne-am întors acasă am mâncat și-am râgâit
Mulțumiți de faptul că deși ai cântat atât de frumos
Nici măcar tu nu ți-ai schimbat viața 
Contributor’s notes: Daniel Bănulescu
Contributor’s notes: Adam J. Sorkin
Contributor’s notes: Lidia Vianu
Și, deodată, în bărulețul trupului tău, răstorn masa
Ai cântat frumos dar nu ți-ai schimbat viața